Blanche Neige

image

Ieri seara la Mezzo am văzut- in premiera pentru mine- Alba ca zăpadă, după povestea fratilor Grimm, muzica Gustav Mahler. Coregrafia semnată de Angelin Preljocaj,francez de origine albaneza, spectacolul a fost distins cu premiul Globul de cristal 2009 pentru cel mai bun spectacol de dans.

Știam ca nu voi vedea balet clasic si mai citisem despre Preljocaj, dar nu am fost pregătită pentru surpriza care a venit. Chiar daca el si-a dorit transpunerea in dans a unei povesti binecunoscute pentru copii,in mod sigur aceasta versiune nu are legătura cu Walt Disney!

Trebuie sa spun de la bun început ca spectacolul este briliant. Chiar azi am primit un mesaj de la un bun prieten care l-a urmărit aseară si a fost foarte plăcut impresionat chiar daca nu este fan balet.
Totuși câteva lucruri m-au surprins. In rolul Alba ca zăpadă danseaza Nagisa Shirai, balerină japoneza. In rolul printului, Sergio Diaz, american de origine mexicana, deci de culoare. Mama vitrega poarta un costum fetisist, un corset din piele neagră, cu cizme peste genunchi cu toc înalt, o vesta cu umeri si guler gen grilaj si manusi lungi, cu o centura metalică, toate marca Jean Paul Gautier, creatorul costumelor. Isi face aparitia ca o veritabila dominatoare minus biciul, insotita de doua catwoman. Si vanatorii poarta costume kaki si berete gen Che Guevara si ucid o caprioara care apare la bustul gol.

As putea sa continui sirul excentricitatilor dar am sa ma opresc doar asupra a doua momente care mi-au placut in mod deosebit.
O scena speciala este cea in care cei sapte pitici care isi fac aparitia absolut spectaculos. Ei ies din niste pesteri sapate in peretele vertical al minei, apoi legati cu harnasamente de alpinism,incep cel mai frumos dans in aer pe care l-am vazut cu sarituri, piruete, multe acrobatii in timp ce escaladeaza sau coboara desenand figuri uluitoare pe perete.

Alta scena care m-a impresionat a fost cea in care Alba ca zapada revine la viata. Dupa un dans in care mama vitrega ii introduce cu forta marul in gura, ea moare si o vedem pe o placa vitrata parca ar sfida gravitatia. Printul apare intr-un spielhosen roz cu fermoare si vazand-o cade la podea. Apoi se taraste spre corpul Albei ca zapada si incepe un dans ireal cu un trup teoretic fara de viata, pe care il roteste in fel si chip, il arunca si il trage in incercarea de a-l resuscita. Dupa ce trece de primul soc vazand-o moarta,printul pare ca nu vrea sa se desparta de iubita lui si il vedem cum trece prin diverse stari: dragoste, furie, frustrare si in cele din urma deznadejde. In tot acest timp, Alba ca zapada este inerta, dar trupul ei ia forma modelata de Print, vibreaza si rezoneaza la miscarile lui.

Un spectacol de exceptie, excentric, romantic dar plin de cruzime, freudian, pe care va invit sa-l vedeti pe urmatorul link:

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Blanche Neige

  1. Foarte frumos, Mireille.
    C

  2. Beatrice says:

    Sint impresionata – ma faci sa-mi para rau ca nu l-am vazut. Pare-se ca e un trend sa puna in scena interpretari moderne ale pieselor clasice. Anul acesta, la Met, actiunea din Traviata are loc in New Jersey, in ’60s.

    Ce este Mezzo?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s